În comparație cu alte orașe europene, istoria Bucureștiului, capitalei României, este destul de scurtă, începând acum mai puțin de 600 de ani. În aceste secole, Bucureștiul parcurge timpuri grele, cutremure, inundații, incendii, războaie, asedii, toate au dăunat grav orașului. Și totuși, fără de aceste catastrofe, Bucureștiul nu ar fi ajuns la complexitatea sa actuală, la mulțimea de stiluri arhitecturale, la clădiri datând din epoci atât de diferite …

București în la începutul secolului 18Istoria Bucureștiului începe oficial în anul 1459, pe când Vlad Țepeș locuia într-o cetate de pe Dâmbovița, în Cetatea București. Pe atunci, Bucureștiul încă nu era capitală, capitala Valahiei fiind Târgoviște.

La începutul secolului 16, Mircea Ciobanu, domnitorul Valahiei, ridică palatul domnesc cunoscut azi sub numele de Curtea Veche. În acest timp apar și două dintre cele mai vechi biserici din București existente și azi, bisericile Sf. Anton și Sf. Gheorghe Vechi.

Piața Mare - acuarelă de Preziosi
Piața Mare – acuarelă de Preziosi

Piața centrală a Bucureștiului este menționată pentru prima dată în anul 1563 sub numele de Piața Mare. Aceasta se afla în partea de nord-est a Pieței Unirii de azi, la malul Dâmboviței.

În anul 1595, capitala este ocupată de Imperiul Otoman prin Sinan Pașa, care o fortifică și transformă bisericile în moschei. În același an, turcii sunt goniți din București de Mihai Viteazu, lăsându-l în urmă prădat și incendiat.

București în secolul 17
București în secolul 17

Începând cu domnia lui Radu Șerban din anul 1601, Bucureștiul este refăcut și modernizat, până ce în anul 1640, capitala Valahiei se mută înapoi la Târgoviște. Urmează un timp greu pentru București, în care este întâi incendiat, apoi prădat de tătari și lăsat într-o foamete cumplită.

Intrarea austriecilor în București
Intrarea austriecilor în București

Capitala Valahiei se mută în anul 1659 înapoi la București. Sub domnia lui Grigore Ghica, Bucureștiul este din nou refăcut și puternic dezvoltat. In acest timp apar majoritatea hanurilor bucureștene, precum și multe biserici și mănăstiri. În anul 1689, Bucureștiul este jefuit de austrieci.

În secolul 18, Bucureștiul intră într-o puternică influență orientală, în care ierarhia societății este orientată după cea grecească. În perioada războiului ruso-turc, Bucureștiul este de două ori ocupat de trupele rusești, apoi timp de doi ani de austrieci.

Revoluția din 1821
Revoluția din 1821

În anul 1821 are loc o revoluție împotriva domniei fanariote, în urma căreia turcii ocupă Bucureștiul timp de un an, după care trece pe mâna Rusiei, sub generalul Pavel Kiseleff. În acest timp, orașul este puternic organizat și modernizat. În memoria sa se înființează Șoseaua Kiseleff, existentă și azi sub același nume. În secolul 19, influența orientală este dominată de cea occidentală.

Revoluția din anul 1848
Revoluția din anul 1848

În urma revoluției din anul 1848, Bucureștiul este din nou ocupat de trupele turcești. După intrarea forțelor rusești în capitală, începe o perioadă de dublă ocupație a orașului, care va dura până în anul 1851.

Ocupațiile rusești, turcești și austriece dintre anii 1851 și 1859 pun baza unei dezvoltări puternice atât industriale cât și culturale ale orașului. Medicul militar american James Oscar Noyes scrie în anul 1854 despre București: „Niciodată n-am văzut luxul și lipsa, frumusețea și urâtul, mândria și sărăcia puse într-un așa de izbitor contrast.”

Parlamentul României în 1862
Parlamentul României în 1862

În anul 1859 a avut loc unirea Principatelor Române Valahia și Moldova sub domnitorul Alexandru Ioan Cuza. În anul 1861, Bucureștiul devine capitala Principatelor Unite iar un an mai târziu, aici se deschide primul parlament al țării.

Intrarea lui Carol I în București, 1866
Intrarea lui Carol I în București, 1866

Între anii 1881 și 1914, Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen este rege al României. În acest timp, Bucureștiul trăiește o evoluție spectaculoasă și se apropie din ce în ce mai mult de capitalele europene occidentale, obținând datorită arhitecturii și luxului la nivel parizian porecla de Micul Paris.

Bucureștiul interbelic
Bucureștiul interbelic

Cea mai mare și, totodată, ultima înflorire administrativă și culturală apare în Bucureștiul în timpul interbelic. Se construiește intens, în stiluri variate, mai ales în centrul orașului, între timp ce la periferie rămân condiții rurale. Apar mijloace de transport moderne, teatre, cinematografe, biblioteci, precum și hoteluri și locale de lux. Totodată au loc multe sistematizări ale orașului.

În anul 1940, Bucureștiul este nimerit de un cutremur cu o magnitudine de 7,4 grade pe scara Richter iar în anul 1944 suferă în urma unei serii de bombardamente ale aliaților.

Casa Scânteii (1957)
Casa Scânteii (1957)

După al Doilea Război Mondial, în România se instalează un regim comunist după model sovietic. La început, până în anul 1965 (pe timpul lui Gheorghe Gheorghiu-Dej), acesta nu afectează grav situația orașului. Din punct de vedere arhitectural, în acest timp se încearcă armonizarea construcțiilor interbelice cu cele moderne, demolări fiind astfel rare.

Biserica Albă Postăvari în timpul demolării
Biserica Albă Postăvari în timpul demolării

Decăderea Bucureștiului are loc în perioada, în care Nicolae Ceaușescu este șef de stat. După cutremurul din anul 1977, care a dăunat grav orașului, începe sistematizarea Bucureștiului și construcția a multor proiecte megalomane, pentru care se demolează cartiere întregi, atât de la marginea orașului cât și din centru. În acest timp se demolează multe puncte de interes religios, printre care și Mănăstirea Văcărești (cel mai mare ansamblu mănăstiresc din sud-estul Europei), Mănăstirea Mihai Vodă și majoritatea sinagogilor din oraș. Alte biserici se ascund între blocuri noi.

După căderea comunismului din 1989, Bucureștiul nu s-a oprit din decădere. Multe monumente istorice sunt în pericol de prăbușire. În anul 2012 s-a deschis centrul istoric pietonal al Bucureștiului, cu această ocazie a început o serie de renovări a imobilelor vechi care se continuă, neoprit, și azi.